Sa Lingua sarda

Sa limba sarda: una e a duas ancas

I. Sas duas macro-bariedades de su Sardu: su Campidanesu e su Logudoresu.

Sentidu comune, connotu e mundu iscientìficu

B’est una coerèntzia forte pro su chi pertocat sa chi naran unitariedade e bariedade de su sardu, intro su sentidu a cumone, iscièntzia e connotu literàriu.

Est difatis cumbinchimentu comune de sos sardos chi su sardu siat una limba ùnica, ma fintzas chi tale limba siat connòschida in duas bariedades distintas bene: su campidanesu (camp.), faeddadu in su Cabu de Josso de s’Ìsula, e su logudoresu (log.), faeddadu in sa parte de mesu e in Cabu de Subra. At su matessi cumbinchimentu su mundu iscientìficu internassionale, chi custas diferèntzias las at fintzas codificadas.

Difatis cussu mundu etotu, daboi de àere retzidu sa teoria de M. L. Wagner, fentomada in sa Stratificazione del lessico sardo (1928), chi narat chi duas undadas de latinidade, una antiga e una arrivida prus a tardu, an favoridu s’ispartidura de su latinu de Sardìnnia e daboi sa nàschida de sas duas bariedades diatòpicas nomenadas, las at definidas comente diasistemas limbìsticos (Blasco Ferrer, Storia della lingua sarda 2009: 36-38, 61, 117-119, 183, 234). In su campu literàriu puru, sacru e tzivile,  s’agatat dae sèmpere custa codificadura diasistèmica. In su de XI sèculos, sa Carta de donatzione de Orzoco-Torchitòriu (ca. 1066-1074) e su Condaghe de Santu Pedru de Silki, (post 1073-1180), sun s’unu in camp. e s’àteru in log. Custa ispartidura in duos est presente fintzas in  63 catechìsimos imprentados intra su 1555 e su 1922 (Turtas 2006: 99-101), su matessi comente in Vincenzo Porru e Giovanni Spano pro sos faeddàrios issoro, su Dizionariu sardu-italianu (1832), in camp., e su Vocabolario sardo-italiano e italiano-sardo (1851-52), in log., e in Vincenzo Ulargiu, autore de sos manualeddos pro s’iscola, Messi d’Oro del Campidano per le Scuole Sarde-Meridionali o Campidanesi e Voci Argentine del Logudoro per le Scuole Sarde-Settentrionali o Logudoresi (ca. 1923-1925). Su matessi in sa literadura de oe puru: pro fentomare duos esempros solu, su romanzu Po cantu Biddanoa (1987)  de Benvenuto Lobina, est in camp., Mannigos de memòria (1984) de Antonio Cossu  est in log. Sos poetas a bolu (cantadoris/es e cantadoras), sun andados fintzas prus ainnantis, fraighende donniunu, pro sa bariedade sua, un’olimpu literàriu, chi, comente amus a nàrrere, no est solu s’afirmassione chi sas duas bariedades esistin, ma chi est fintzas sa koinè issoro. Sa RAS puru at traduidu s’ Istatudu sou, Carta de Logu de sa Sardigna (1999), in camp. e log.

II. Sas rejones de sa proposta de unu standard a duas normas.

     Sa funtzione de sa limba de bratzolu

Custa proposta de sardu standard tenet in cunsideru e rispetat sos percursos istòricos, limbìsticos, culturales e econòmicos chi amus àpidu in Sardìnnia in sos ùrtimos duamiza annos, chi an postu su sardu e, ainnantis torra, su latinu, a si mòvere a bortas cara a un’ispartidura, a bortas cara  a un’aunidura. Un’esempru de ispartidura lu cumprendimus osservende su modu de fàghere de sa limba latina in Sardìnnia. Custa limba, acurtzu a su I sèculu daboi de G.C., fit istada tocada in totu sa Romània dae tramudaduras fonèticas mannas, bessènde-che, si su faeddu nos-lu permitit, prus moderna. Su matessi tretu de modernisassione su latinu l’aiat fatu in s’ìsula nostra, foras de una parte de su Cabu de Subra (sa Barbària), inue si fit mantesu antigu. Su prus esempru ispantosu nde-lu bogamus dae sa velare oclusiva surda latina [k], comente in centum [‘kentum],  chi si fit furriada in su Cabu de Josso, comente in sas àteras partes de sa Romània, in sa palatale africada surda [tʃ], centum [‘tʃentum]. Ma su Cabu de Subra non si fit imbrossinadu in sa chistione de sa palatalisadura e duncas at mantesu s’oclusiva velare surda [k]; e tando dae sa limba latina, chi in Sardìnnia fit zai ispartida gai in duas bariedades, non nde podiat bessire de seguru una limba sarda a una bariedade ebia, ma, comente imbetzes est sutzessu, duas bariedades de una matessi limba, una de su Cabu de Josso chi narat centu e una de su Cabu de Subra che narat chentu. Nde regollimus a su contra un’ esempru de ispianamentu de sas diferèntzias dialetales in s’òbera, fata chena pàsida, de sos cantadores e cantadoras, siat campidanesos/-as, siat logudoresos/-as, dae prus de unu sèculu, chi sun resèssidos a nde pesare, in d-una manera ispantosa, in sa literadura issoro manna meda, unu campidanesu ebia e unu logudoresu ebia. Como s’òbera de isbicadura de sas diferèntzias de sos dialetos (campidanesos a un’ala e logudoresos a s’àtera), est su chi at oe in cumone s’istòria limbìstica de Sardìnnia o, mezus, est su tretu chi est fatende oe sa limba sarda in sos duos Logos, de su Cabu de Josso e de su Cabu de Subra.

Sas diferèntzias de sas duas bariedades, imannidas dae sa mancàntzia de aunidade polìtica e dae diferèntzias geogràficas e duncas econòmicas, culturales e sotziales, sun, a die de oe puru, fungudas meda. Subra de custu assuntu si-che betat duncas che unu monte, su sèberu, dae parte de sa RAS, de sa Limba Sarda Comuna (LSC), publicada su 18/04/2006 in Italianu ebia e presentada comente un’isperimentu in bessida (“Adozione delle norme di riferimento a carattere sperimentale per la lingua scritta in uscita dell’Amministrazione regionale” [Deliberazione n. 16/14 del 18/04/2006, oggetto, p.1], “da utilizzare in via sperimentale per l’uso scritto in uscita …” [ Deliberazione, p. 2] ) de una limba chi est una“varietà linguistica di mediazione” (p. 5). Su de fraigare duncas in laboratòriu una limba a cumone s’est mustradu comente un’inzustìssia mala, dereta a sos faeddadores de sa bariedade campidanesa, chi lis an leadu su diritu de pòdere iscrìere in d-una bariedade afaca a sa limba de bratzolu, laite sa LSC est, in sustàntzia, acurtzu de sa limba de bratzolu de chie faeddat log. (e bellegai nugoresu-baroniesu puru), ma non de chie faeddat camp.; isminorigare sa gravidade de su sèberu de sa LSC dae parte de sa RAS, nende chi tantu est una limba in bessida ebia, cheret nàrrere de no àere cumpresu (o fàghere finta de no àere cumpresu) chi sa limba impreada dae sas istitussiones non devet èssere atesu meda dae sa limba de bratzolu chi sos tzitadinos faeddan. Donzi borta chi sa RAS impreat su faeddu limba, imbetzes de lìngua, faeddende a totu sos sardòfonos, est catighende sa limba de bratzolu de chie faeddat camp. e sighit cun s’apartheid limbìstica, ismentighènde-si chi su diritu a s’impreu de sa limba de bratzolu est diritu de importu mannu, azudadu dae Cumbentziones internassionales e dae sa Costitussione italiana.

Sa proposta nostra presumit imbetzes chi sa RAS e àteras Istitussiones, donzi borta chi imprean su sardu, pro istare in s’esempru nostru, impiten su sardu-lìngua e su sardu-limba.

III. Su fundamentu de su standard de su sardu:

sa limba de sos cantadores e cantadoras e s’òbera unificadora issoro

Ainnantis de espònnere sos printzìpios ghia de sa proposta nostra nos devimus, fintzas dae como, iscujare prima de totu cun sos chi an a lèzere si impreamus su faeddu dialetu chi, a pàrrere nostru, nde bessit aforas de unu sèberu, pruschetotu polìticu, chi ispinghet a pònnere una faeddada suta de un’àtera. Amus a impitare tando custu faeddu solu candu su de faeddada, chi a nois praghet de prus, non nos at a pàrrere tennicamente pretzisu pro amustrare su cuntzetu.

E duncas naramus chi si oe amus unu log. literàriu chi istat subra de sos dialetos logudoresos, chi cheret nàrrere chi at una produssione literària chi sos logudoresos cumprenden, aprètzian e intenden comente modu de nàrrere issoro in forma e sustàntzia literària, e in prus nd’an, cando servit, sa cumpetèntzia ativa comente limba de bratzolu, custu (comente zai nadu subra) lu devimus a s’òbera chena pàsida e de prus de unu sèculu de sos cantadores/-as chi sun resèssidos a fàghere nàschere una limba, isminorighènde-che, chena assèliu, sas diferèntzias de sos dialetos.

Sappiamo che il camp. e il log., come tutti i sistemi linguistici, si presentano divisi in tante parlate, come, per citare qualche esempio, quella di Monserrato, Teulada, Uta, Cagliari; e quella di Ploaghe, Bonorva, Ozieri, Silanus, Orgosolo, Nuoro e così via, parlate che tecnicamente sono definite dialetti. Il dialetto è una parlata usata in un territorio piccolo e chiuso. In Sardegna, per essere ancora più chiari, ogni paese ha il suo dialetto, che comincia nel centro abitato e termina nel suo territorio.

Sa matessi cosa faghet a nàrrere pro su camp. subradialetale, dèvidu a su manizu, cussu puru grandiosu e chena pàsida, de is cantadoris/-as.

Ischimus chi camp. e log., comente totu sos sistemas limbìsticos, si presentan ispàrghidos in medas faeddadas, comente, pro nde nàrrere calicuna, dae sa de Pauli a sa de Teulada, Uda, Casteddu; e dae sa de Piaghe a sa de Bonolva, Otieri, Silanos, Orgòsolo, Nùgoro, etc., faeddadas chi, segundu sa manera tènnica, naramus dialetos. Su dialeto est una faeddada impitada in d-unu logu minoreddu e tancadu. In Sardìnnia, pro èssere prus ladinos, donzi bidda at su dialeto sou, chi comintzat in su coro de su populadu, e finit in sos terrinos suos.

Ischimus puru dae s’Istòria chi una faeddada carchi borta resessit, pro rejones chi poden èssere polìticas e/o culturales, a nde bessire dae su logu minoreddu inue est nàschidu e pesadu, isparghènde-si in d-unu tretu prus mannu, bessènde-che gai a limba. Gai, pro rejones polìticas, est sutzessu chi  sas faeddadas de Parigi e Madrid si sun fatas frantzesu sa prima e ispanniolu sa segunda, proite sas cortes frantzesa e ispanniola istaian in cuddas tzitades. Pro s’italianu, intames, pro sa mancàntzia de aunidade polìtica de s’Itàlia, nde bessesit, gràtzias a sa grandesa literària sua, su toscanu, chi, a su comintzu su Rennu de Sardìnnia e agoa s’Istadu unitàriu in su 1861 aian impostu politicamente.

Su discursu, pro su sardu, assimizat a su de s’italianu. Ispatzadas sas istitussiones zuigales intro su de XIII e su de XV sèculos, s’òmine at dèvidu aisetare s’òbera culturale, e culturale ebia, de sos poetas a bolu.

Como unu iat a pòdere contraìghere chi sa literadura sarda no est fata solu de sa produssione de cantadoris, cantadores e cantadoras. Ello, est beru, comente est beru gai etotu chi àteros poetas e prosadores chi an produidu literadura scrita, an prus impreadu, fatufatu, sa bariedade de sos logos issoro, cun grados prus o mancu mannos de “normalisadura” gràfica e fonètica cara a sas bariedades de sos poetas a bolu. Ma nos devimus amentare chi sun custos ebia chi si ponen, de prus de unu sèculu, suta su zudìssiu de su pùblicu. E su pùblicu etotu, apretzende custu gènere literàriu, at legitimadu, de facto, sas duas faeddadas subradialetales chi si sun fatas norma, e chi sos cantadores e  cantadoras, gràssias a sa grandesa issoro,  afortigada dae s’apretziamentu persighidu de su pùblicu, an ispàrghidu in sos territòrios limbìsticos de cumpetèntzia.

In prus, chi camp. e log. si ponzan de manera subradialetale cara a sos dialetos de biddas e tzitades, lu si podet bìdere fintzas pro àteros assimizos chi non devimus minispressiare: sos cantadores/-as zòvanos/-as imparan s’arte de sa cantada impreende cussa norma limbìstica, chi issos nd’an, cun siguresa, cumpetèntzia ativa. Un’àteru aficu de importu est sa capatzidade de imbentare modos de nàrrere connòschidos a die de oe comente “sos cantadores/-as cantan in logudoresu”; “apo iscurtadu sa cantada logudoresa”; ”in logudoresu naramus gai”; “no, su faeddu chi as nadu tue no est de sa bidda nostra, ma logudoresu”, etc.

E duncas, zai dae custos modos de nàrrere, nde bessit a pizu chi sa zente at in se su sentidu chi camp. e log. non sun sos dialetos de una bidda o de una tzitade, ma sas faeddadas de Logos limbìsticos pretzisos chi incluin totu sas biddas e sas tzitades chi los cumponen e, incluènde-las, si ponen prus in artu, subra totu sos dialetos de cuddas biddas e tzitades. Fintzas un’àtera chistione, chi si bidet in su modu de fàghere de sos sardos, nos iscòviat chi semus a cara de una limba e est comente pro sos italianos, sos frantzesos, sos tedescos etc., chi pruschetotu iscurtan (dae sos mass media) e lezen (dae sos lìberos e zornales) sa limba issoro, ma non sèmpere la faeddan, laite fatènde-lu preferin torrare a su dialeto pròpriu; ateretantu faghen sos sardos, chi cun sa limba (camp. e log.) s’istentan a l’iscurtare (dae sas cantadas) e a la lèzere (dae sos lìberos) ma in su mamentu de la faeddare torran a su dialeto de sa bidda issoro.

A contu fatu sas duas normas bi sun e sun oramai ispàrghidas. Nois creimus chi a leare in cunsideru, cun calicunu cambiamentu, sa limba fraigada dae cantadoris/-as e cantadores/-as, cherfat nàrrere deaberu a tènnere rispetu de su sardu de totus e sa cultura de totus, proite sa produssione literària mazore l’an fata in sas duas bariedades.

Duncas a seberare sas duas normas cheret nàrrere abojare un’istòria e una literadura manna e rica de beridade.

1. SU SARDU STANDARD E SAS LEZES DE SU BILINGUISMU

Premissa

A die de oe sa comunidade nassionale sarda at totu sos trastes giurìdicos chi pertocant s’amparu, s’avaloramentu e s’afortigamentu de sa limba sarda. Semus arrividos a unu resurtadu mannu daboi de annos e annos de batàllia pro sos diritos limbìsticos de chie faeddat sardu. Est ladinu chi inoghe no amus a fàghere s’istòria de comente est cumentzadu custu tretu, amus a resùmere sas prus chistiones de importu. Comente ischimus, una chirca sòtziu-limbìstica de su 2007 («Le lingue dei sardi»), at fatu bessire a pizu chi su 68% de sos sardos faeddat e cumprendet assumancu una de sas duas bariedades mannas de sa limba nostra. Su sardu est fintzas una limba bia ma a dolumannu sou est sèmpere prus pagu impreada dae sos zòvanos e sa matessi chirca nos faghet ischire chi su 13% ebia de sos pitzinnos at  su sardu comente limba de bratzolu (o limba-mama). Custu cheret nàrrere chi, dae como a innantis, devimus, pro èssere prus pretzisos, fàghere de manera chi sa limba nostra potat e devat èssere impreada in donzi logu, cumentzende dae sa sotziedade etotu, aministradura pùblica (Regione Sardìnnia in primis, tzitades metropolitanas, provìntzias e comunes), Iscola e Universidade, mèdios de comunicassione e fintzas in Crèsia. Isperamus de bìdere s’impitu die pro die de sa limba nostra, puru, in su campu econòmicu (siendas, butegas e marcados). S’impreu orale de su sardu non bastat prus e duncas si ponet como su problema de comente iscrìere sa limba nostra, est a nàrrere sa chistione de sa norma gràfica e de su standard limbìsticu. Difatis su sardu no est prus impitadu de manera ufissiale assumancu dae seschentos annos. Un’impreu “normale” de su Sardu cheret nàrrere a lu bìdere non solu faeddadu donzi die dae chiesisiat (òmines, fèminas, betzos, pitzinnos/-as e pitzocos/-as, mastros/-as, professores/-as, butegheris/-as, zente sìmplitze e finas polìticos/-as) ma fintzas a lu bìdere iscritu. S’iscritura de su sardu, a die de oe, est bessida de importu mannu.

 

1.1. Trastes giurìdicos internassionales

 

Ma torramus a sas lezes chi pertocan sa limba nostra. Non nos istentamus inoghe a nàrrere de teorias limbìsticas subra sa limba sarda. Gai comente totu sas limbas de su mundu, su sardu puru est intradu a fàghere parte de sa famìlia de sas limbas amparadas e apretziadas de manera ufissiale. Bi sun trastes giurìdicos de amparu internassionale de sas limbas prus pagu faeddadas (lesser used languages o lul) chi podimus agatare in sos atos de s’ONU e de sa UE. Sun trastes chi pertocan fintzas sa limba nostra comente limba de bratzolu de sa majoria de sos sardos.

Legisladura internassionale – ONU (Organisassione de sas Nassiones Aunidas)

  1. Declarada Universale de sos Diritos de s’Òmine (su 10 de nadale de su 1948);
  2. Cumbentzione contra sa discriminadura in s’educassione (leada dae sa Cunferèntzia generale de s’UNESCO [Organisassione de sas Nassiones Aunidas pro s’Educassione, s’Iscièntzia e sa Cultura], su 14 de nadale de su 1960);
  3. Acordu internassionale subra sos diritos tziviles e polìticos (leadu dae s’Assemblea generale 2200 A (XXI), de su 16 de nadale de su 1966 – intradu deaberu su 23 de martu de su 1976);
  4. 4. Protocollu facoltativu de s’Acordu internassionale subra sos diritos tziviles e polìticos (leada dae s’Assemblea generale cun resolussione 2200 (XXI), 16 de nadale de su 1966 – intradu deaberu su 23 de martu de su 1976, cunforme a s’artìculu 9).
  5. Declarassione subra sos diritos de sas persones chi faghen parte de minorias nassionales o ètnicas, religiosas e limbìsticas (cumprida dae s’Assemblea generale su 18 de nadale de su 1992).
  6. Cumbentzione Internassionale pro sos diritos de sa pitzinnia – 20 de santandria de su 1989.
  7. Declarassione de Vienna e Programa de assione – 25 de làmpadas de su 1993.
  8. Progetu de Declarassione de sas Nassiones Aunidas pro sos Diritos de sas Populassiones indìgenas, 1994;
  9. Resolussione subra sos diritos de sas persones chi faghen parte de minorias nassionales o ètnicas, religiosas e limbìsticas – 20 de abrile de su 2004.

Ma sun de importu mannu sos atos de s’Europa, abaidade inoghe suta paritzas aimas de importu.

Pro su chi pertocat s’OSCE (“Organisassione pro sa Siguresa e sa Cooperassione in Europa”)

  1. Atu de acabu de sa CSCE (Cunferèntzia subra sa Siguresa e sa Cooperassione in Europa). Helsinki, su primu de austu de su 1975;
  2. Documentu de acabu de sa CSCE. Vienna, dae su 4 de santandria de su 1986 a su 19 de ghennarzu de su 1989.
  3. Documentu de s’atòbiu de Copenaghen de sa Cunferèntzia subra sa Dimensione umana de sa CSCE. Copenaghen, su 29 de làmpadas de su 1990.
  4. Carta de Parigi pro un’Europa Noa. Parigi, su 19-21 de santandria de su 1990.
  5. Relata de s’atòbiu de sos espertos subra sas minorias nassionales, Ginevra, su 19 de trìulas de su 1991.
  6. Documentu de s’atòbiu de Mosca de sa Cunferèntzia subra sa Dimensione umana de sa CSCE – su 4 de santuaine de su 1991.
  7. Atòbiu de Helsinki – Sas cumproas de su mudamentu. Helsinki, su 9-10 de trìulas de su 1992.

In su mentras su Consizu de Europa at istèrridu:

  1. sa Carta europea de sas limbas regionales o de minoria, su 5 de santandria de su 1992;

(NB. A dolumannu sou s’istadu italianu a die de oe no at cumpridu torra custu documentu e fintzas pro neghe de custu fatu sa limba sarda no at tentu su matessi gradu de amparu de àteras minorias chi sun intro de s’istadu italianu, pro esempru sa frantzesa, sa tedesca e sa slovena);

  1. sa Cumbentzione cuadru.

Sa In.C.E. (“Initziativa Tzentru-Europea”:

  1. Cumbentzione In.C.E. pro s’Amparu de sos Diritos de sas Minorias.

E a totu sos iscritos e documentos nominados ainnantis cheren postas puru:

  1. sa Resolussione Arfè de su 16 de martu de su 1981.
  2. sa Resolussione Kuijpers de su 30 de trìulas de su 1987.
  3. sa Resolussione Killilea de su 9 de frearzu de su 1994.

 

1.2. Trastes giurìdicos in campu italianu e sardu

E como arrivimus a s’Itàlia. A die de oe su sardu est sa prus limba regionale o de minoria faeddada intro de sas làcanas de s’istadu italianu (prus de unu millione de faeddadores). Est sa Carta Costitussionale de sa Repùblica italiana chi narat ladinu-ladinu a s’art. 6.: «La Repubblica tutela con apposite norme le minoranze linguistiche».

Pro fàghere deaberu cust’artìculu su Parlamentu italianu at istèrridu e daboi aprovadu, zustu pro lu chèrrere, una leze de importu: sa L. n. 482/1999 chi la naran «Norme in materia di tutela delle minoranze linguistiche storiche». Custa leze at permìtidu de abèrrere sos primos portalitos de sa limba sarda in sos comunes e provìntzias de Sardìnnia e, in su matessi tempus, de pòdere aparitzare cursos de formadura in sardu pro sos istudiantes de sas iscolas de s’ìsula.

In Sardìnnia est sutzessu chi sos diritos de chie faeddat sardu benian gai reconnòschidos e retzidos dae sa Regione Autonoma de Sardìnnia, chi in su 1997 at istèrridu e aprovadu sa prima leze pro s’amparu de sa limba nostra, sa L. R. n. 26/1997 est a nàrrere «Promozione e valorizzazione della cultura e della lingua della Sardegna». Daboi de bintun’annos sa RAS at tentu su bisonzu de rennovare s’aficu sou pro s’amparu, s’avaloramentu e s’afortigamentu de su sardu, e su 3 de trìulas de su 2018 at aprovadu sa L.R. n. 22/2018 («Disciplina della politica linguistica regionale»). Cun custa leze sa RAS, pro sa prima borta, ponet sa chistione de sa normalisadura de su sardu, daboi de s’isperimentadura de sa LSC (Limba Sarda Comuna) dae su 2006 fintzas a su 2017. Mancari siat fintzas tropu chito pro espressare unu pàrrere subra custa leze, est pretzisu a leare in cunsideru cantusisiat chistiones chi pertocan sa proposta nostra e sos printzìpios e sas indicassiones postas in èssere dae sa Regione in sa leze matessi. Difatis dae su dibatu intro de su Consizu regionale nd’est bessidu deretu a pizu su bisonzu de unu standard ufissiale de impreare in bessida ebia pro sos atos de sa RAS. Sos polìticos e sos partidos an chircadu de retzire e daboi de resùmere sas propostas bènnidas dae sa sotziedade sarda (pruschetotu de assòtzios chi dae annos faghen unu trabàlliu de promovidura de sa limba nostra).

A primu cherimus torrare a pònnere in craru chi Su Sardu Standard leat in cunsideru tres chistiones de fundu: 1) su rispetu pro su tretu istòricu chi sa limba sarda at fatu dae su sèculu XI fintzas a oe; 2) sa limba faeddada dae sa zente donzi die; 3) sa literadura iscrita e orale (cun referimentu a sos còditzes limbìsticos impreados dae sos cantadoris/-es e cantadoras). Difatis, dae s’ora chi sa limba est de su pòpulu, e una limba est bia e sighit a bìvere solu si su pòpulu sighit a la manizare donzi die in domo gai comente in àteros campos de sa sotziedade, amus pensadu de suportare e tènnere rispetu, su prus chi faghet, pro sa limba faeddada. In sa proposta nostra amus chircadu de istare, tando, cunforma a sos sentidos, indicassiones e printzìpios bogados a pizu dae sa RAS in sa leze noa aprovada dae su Consizu regionale pruschetotu pro su fatu chi su sardu rapresentat pro totu sos sardos, deris gai etotu comente a die de oe, una prenda culturale ispantosa de importu mannu meda e, in su matessi tempus, dilicada. Sa proposta nostra leat in cunsideru sa limba sarda che a prenda de s’identidade de su pòpulu sardu e de su connotu sou chi mèritat de èssere amparada, avalorada e afortigada (bae e abàida s’art. 1, c. 1: «La Regione assume l’identità linguistica del popolo sardo come bene primario e individua nella sua affermazione il presupposto di ogni progresso personale e sociale»). Sa faina nostra at, duncas, retzidu cun praghere mannu su cùmbidu matessi de sa RAS de promòvere un’arrejonu democràticu in sa polìtica limbìstica regionale (bae e abàida s’art. 6, c. 1: «La Regione promuove il confronto e la partecipazione quali metodi per la definizione della politica linguistica regionale»).

Imbetzes, pro su chi pertocat sa chistione de sa norma gràfica e de su standard limbìsticu, Su Sardu Standard, cunforma a sa leze noa, at leadu in cunsideru: 1) sas faeddadas mannas istòricas e literàrias de sa limba nostra gai comente remonidas e mostradas dae sa literadura iscientìfica acadèmica, est a nàrrere: su sardu campidanesu in Cabu de Josso e su sardu logudoresu-nugoresu in Sardìnnia de mesu e Cabu de Subra; 2) sas faeddadas de bidda e de sas tzitades de s’ìsula inue si faeddat sardu; 3) su tretu zai fatu de s’isperimentadura de sa norma regionale dae dòighi annos a oe. Faghet a abaidare difatis ite narat sa leze etotu a s’art. 8, c. 4: «La Consulta elabora una proposta di standard linguistico e di norma ortografica della lingua sarda e ne cura l’aggiornamento. La proposta tiene conto delle macro-varietà storiche e letterarie campidanese e logudorese, delle parlate diffuse nelle singole comunità locali, delle norme di riferimento adottate dalla Regione a carattere sperimentale per la lingua scritta in uscita dell’Amministrazione regionale e degli esiti della sua sperimentazione, ne propone gli ambiti e la tempistica di applicazione e gli elementi di verifica della sua efficacia».

Pro su chi pertocat cust’ùrtimu puntu nos est pàrfidu de importu mannu a iscurtare su chi su pòpulu faeddante at pedidu a sa RAS dae su 2006 a oe in sos cumbènnios, abojos culturales e in sa retza. Dae su 2006 fintzas a su 2018 sa RAS at isperimentadu sa Limba Sarda Comuna (o LSC) chi su pòpulu at iscorcorigadu malamente de manera crara cando est intrada in s’iscola e in sos ufìssios de sos comunes e de sas provìntzias. Difati deviat istare in bessida solu pro sos documentos de sa RAS de traduire dae s’italianu a su sardu. Abaidènde-la bene, sa LSC est unu logudoresu de josso pro morfologia e fonètica, imburdigadu cun calicunu elementu de mesania e cun pagu e nudda de campidanesu. A su pòpulu non l’est pràghidu unu standard tropu atesu dae su sardu faeddadu donzi die e, pruschetotu su chi faeddat campidanesu no at apretziadu su fatu chi sa LSC siat bellegai tropu afaca a sa bariedade manna logudoresa. Niunu difati, a die de oe, diat a pòdere mancu proare a faeddare in LSC laite chi sa LSC, essende un’imbentu artifitziale, criadu in d-una banchita de un’ufìssiu, non resessit a s’acostare a calesisiat còditze faeddadu pro lu pòdere rapresentare comente norma iscrita, mancari sas rejones apologèticas de paritzos sustenidores ideologizados (chi non rapresentan àteru chi issos etotu e mancu pro nudda s’universu de sos faeddadores sardos) lu remonin comente “faeddada de mesania”.

Ma a fàghere andare male sa LSC est s’intrada sua matessi in iscola, inue custu modu de faeddare si-ch’istrejat in totu dae su sardu chi sos pitzinnos faeddan in famìllia o in bidda issoro. Difati peruna didàtica est possìbile cun s’impreu de una limba imbentada. Sas matanas mannas chi an agatadu sos mastros/-as, sos professores/-as, sos istudiantes e sas famìllias issoro intro de iscola, an fatu andare male cust’improddu imbentadu fatènde-che istrejare sèmpere de prus sa zente dae un’impitu de su sardu iscritu. A die de oe nos semus pòtidos sincherare chi sas cosas non podian andare de manera diferente dae comente sun andadas.

S’assèntzia de grafemas de importu mannu comente sa <x> e su <th> in s’alfabetu de su standard regionale isperimentadu finas a como, at àpidu su refudu de su pòpulu in iscola e fintzas in s’aministrassione pùblica. Pro contras sa proposta nostra at retzidu custas dimandas e amus azuntu sa <x> e su <th> in s’alfabetu de sa norma gràfica chi semus proponende in custa faina. In prus amus àpidu rispetu pro su lèssicu sìncheru e istòricu de sas duas faeddadas  mannas istòricas e literàrias e de totu sa gramàtica istòrica de su sardu.

Pro la segare a curtzu, cunforma sèmpere a s’art. 8, c. 4, sa proposta nostra, sighende sos inditos de sa RAS, reconnoschet ufissialmente pro sa prima borta in s’istòria de sa polìtica limbìstica sarda, chi sas duas macro-bariedades mannas de su sardu deven mantènnere sa matessi dinnidade e su matessi importu e duncas èssere postas in d-una posidura de paridade. Su Sardu Standard, ponzende fatu cunforma a sos inditos de cust’artìculu de sa leze, mandat ainnantis s’idea de acostare sèmpere de prus sas faeddadas diferentes de su sardu pro arrivire in su tempus chi at a bènnere a una koinè chi siat cumposta dae sa majoria de sos sardos, avalorende sos elementos chi prus chircan de aunire sas faeddadas e lassende a una parte su chi fintzas a como nos at ispartidu.

Come desideri visualizzare il sito web ?

Comente lu cheres bìdere su zassu web?